vineri, 11 iunie 2010

Timpul iti curge printre degete? Strange pumnul !!

Timpul este una dintre dimensiunile din Univers, diferită de dimensiunile spatiale prin faptul că el ordonează evenimentele într-o succesiune ireversibilă. Timpul nu se defineşte,ci se percepe prin simturi. Perceptia sesizează ordinea evenimentelor. Noi toti ne aflam sub tirania timpului. Cu fiecare clipa scursa, timpul parca se grabeste sa se termine, orizonturile parca incep sa se indeparteze, optiunile par sa dispara. Prin conditia sa in fata timpului, omul este lipsit de aparare. Sau nu?!?! Nu ai avut niciodata sentimentul ca timpul parca sta in loc? Sau ai trait vreodata cum impresia ca se scurge foarte repede? Acestea sunt influentele proprii ale individului asupra timpului. Aceasta scurgere a timpului se petrece sub influenta proprie, dictata de anumite perceptii ale individului asupra a tot ceea ce il inconjoara. Timpul exista pentru ca nu toate lucrurile sa se petreaca in acelasi timp. Pentru Univers timpul este un lucru irelevant, insa, pentru noi, ca fiinte supuse lui, reprezinta dictatorul tiranic care ne impinge spre moarte, spre neant, spre necunoscut. Nu putem iesi de sub dominatia sa oricat de mult ne-am dori. El ne constrange sa luam decizi pripite, sa actionam irational. El reprezinta unul din factorii care determina conditia umana. Iar daca noi percepem timpul ca fiind scurt haideti macar sa-l traim asa cum trebuie, in armonie, in pace, in iubire.

11 comentarii:

  1. ce pot spune...iti impartasesc ideea...timpul ''ce ni s-a dat'' e scurt, incalcit, prea incarcat de informatie, de confuzie. Se spune ca viata decurge dupa cum vrea omul, insa nimeni nu decide cand se naste. Nici macar numele nu ni-l alegem:P(iata o chestie care m-a obsedat intotdeauna; eu mi-as fi pus numele Laura sau Camelia)

    RăspundețiȘtergere
  2. Timp si eu
    El-se varsa tiranic,nestingherit de mine,de soare,de stele,de vise,de ei...

    Eu-raman in locul unde am coborat si la statia de atunci.Si privesc.Privesc cu stupoare cum ei merg mai departe.

    Astfel...prietenii alaturi de care faceam castele de nisip in copilarie sunt aruncati deja in valtoarea vietii,bunica e prea batrana,cainele care ma insotea in calatoriile mele spre luna sta intr-un ungher si priveste neputincios,mamei,care era mereu la serbarile mele undeva in spate si ma privea cu lacrimi in ochi,au inceput sa-i apara fire de argint in par,iar tata,sta tot pe fotoliul cel vechi,insa nu ma mai dojeneste ca atunci cand imi puneam papucii invers,ci sta acolo doar -cu privirea melancolica a unui batran...


    Si eu...eu lupt cu timpul,care nu se indura sa imi lase si mie ragazul sa ma regasesc in vesnicia sa.Ma pedepseste sa raman aceeasi si sa-i privesc pe toti cum gonesc prin panzele sale...sau poate,El stie ca nu am puterea sa ma privesc in oglinzile sale...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu vreau sa ma hazardez cu "cuvinte mari"...nu sunt de mine...sunt simpla.Timpul e o tema care i-a obsedat pe toti la un moment dat...si pe mine...insa e mult mai oke sa traiesti clipa asa cum e...fara sa gandesti...sa analizezi...sa profiti pur si simplu de ea...pentru ca altfel,o sa treaca pe langa tine si o sa te surprinda,analizand.

    RăspundețiȘtergere
  4. Andrada are dreptate...trebuie sa traiesti clipa. A trai prezentul, inseamna a tine in mana fraiele vietii, bucurandu-ne de fiecare moment si lucru ce ni se intampla , fara sa na intereseze ce se va intampla maine si fara sa ne plangem de ceva ce nu am facut ieri. Asta nu inseamna sa traim o viata libertina, cum multi ar putea interpreta cele spuse pana acum. E vorba de a actiona cu sufletul, concentrand toate fortele si energiile noastre in a trai din plin momentul:P

    RăspundețiȘtergere
  5. Cu totii trebuie sa ne oprim sa mirosim trandafirii!! Insa timpul este greu de trecut cu vederea. La sfarsitul cursei noastre ne asteapta un mare DACA. Traitul la maxim nu ne pregateste pentru ceea ce va urma.

    RăspundețiȘtergere
  6. Timpul este relativ. Este posibil sa existe doar pentru ca noi vrem asta. Sau poate nu. Ma obsedeaza ideea ca este limitat. Ma obsedeaza teama de necunoscut. Prefer sa incerca sa inteleg ce se intampla cu mine inainte sa ajung la capat. Prefer sa stiu ce urmeaza. Incerc sa inteleg.

    RăspundețiȘtergere
  7. Florin....nu...nu ne pregateste...dar nu trebuie ca timpul sa treaca pe langa tine...in timp ce tu te gandesti obsedat la trecerea lui...unde am ajunge?Am fi toti doar niste ganditori...Viata se desfasoara dincolo de postarile pe blog,dincolo de vreun moment de inspiratie...asta voiam s aspun:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Inspiratia, cunoasterea, iubirea sunt totul. Prin ele poti fi fericit. Nu poti fi numai ganditor. Trebuie sa ai si momente in care sa traiesti cu adevarat. Dar acestea trebuie sa alterneze cum momentele in care incerci sa realizezi ce sa intampla cu tine.

    RăspundețiȘtergere
  9. eu cred ca fiecare dintre noi simte cum trece timpul in felul lui,desi el trece la fel pt toti...este un contradictoriu,pt ca fiecare om stie sa aprecieze si sa se bucure de timp altfel...trebuie sa ne bucuram de timp si sa il petrecem cu persoanele dragi,bucurandu-ne de fiecare clipa ca si cum ar fi ultima:P

    RăspundețiȘtergere
  10. Florin....in sfarsit picam de comun acord...Problema e ca momentele dedicate "gandirii" depind de un factor exterior...de un motiv care sa te indemne sa meditezi..si trebuie sa ai ochii deschisi in permanenta pentru a vedea acest motiv...
    Ori...nu poti sta mereu in garda...uneori...trebuie sa treci prin viata doar cu ochii inchisi...

    RăspundețiȘtergere
  11. si uite asa s-a mai scurs inca putin din timpul nostru... sfat : just be!^^

    http://www.youtube.com/watch?v=OPKQKX5JWqY&feature=related

    RăspundețiȘtergere