Nu mai cred ...

Nu mai cred in oameni. Pot spune ca nu mai astept nimic bun de la nimeni. Intodeauna am incercat sa vad lucrurile bune din ei si am fost dezamagit de faptul ca in spatele lucrurilor rele pe care le-am vazut la inceput nu sunt altceva decat si mai multe lucruri rele. Nu mai cred in calugarii care imediat cum ies pe poarta manastirii isi aprind tigara si injura nonsalant, mai rau ca tipa de la coltul strazii care incearca sa faca "un ban cinstit" pe "munca sa cinstita". Nu mai cred in faptul ca fiecare lucru in viata se plateste, am vazut contrariul de prea multe ori. Nu mai cred ca exista "Adevar" absolut, poate doar minciuna perfecta. Nu mai cred de mult ca binele castiga intodeauna; raul are prea multe mijloace ca sa iasa invingator. Nu ma cred intr-un echilibru universal. Nu mai cred in politicieni falsi care sustin cu inflacarare ca imi vor binele, dar cu prima ocazie imi demonstreaza contrariul. Nu mai cred in prieteni fatarnici. Nu mai cred ca zambind azi maine imi va fi mai bine. Nu mai cred ca viata este chiar asa frumoasa cum credeam candva. Nu mai cred ca noi oamenii stim cu adevarat unde sa tragem linia dintre bine si rau. Nu mai cred ca noi oamenii stim cu adevarat unde sa tragem linia dintre dragoste si dezamagire. Nu mai cred in nimic si in nimeni. Fiecare dintre noi are dreptul la dezmagire. Sunt dezamagit de societate, dezamagit de prieteni, dezamagit de straini. Devin incetul cu incetul un ateu. Incep sa-mi pierd credinta pana si in mine. Incep sa nu mai cred in nimic. Incep sa nu mai cred ca maine va fi mai bine. Incep sa nu mai cred ....

Cand nesimtirea merge mana in mana cu prostia...

A fi nesimtit este una. A fi prost este alta. Dar atunci cand prostii sunt si nesimtiti pe deasupra, atunci avem in fata personaje cu cele mai rafinate calitati. Idioti, cretini, oligofreni sau orice alt atribut asemanator le-as adauga nu cred ca as exagera deloc. Ma simt de-a dreptul revoltat. Ma simt neputincios in fata prostiei lor. Ipocrizia lor ma depaseste. Cum poti sa faci pe desteptul atunci cand pana si tu cu ochii tai observi ca esti prost de dai in gropi? Uimitor, nu? Sau doar cotidian? Nici eu nu stiu. Inca nu m-am obijnuit cu nesimtirea de zi cu zi. As urma sfatul lui Dante care zice ceva de genul: "priveste si treci", dar mi-e greu sa trec indiferent pe langa nesimtirea care domneste printre noi. Unde o fi bunul simt? Ipocrizia domina fiecare nivel al paturii sociale. Bunul simt lipseste cu desavarsire. De respect nici nu mai aduc vorba. Deci ce pretentii pot sa mai am de la anumiti indivizii? De fapt, ce pretentii pot avea de la majoritatea indivizilor? Degeaba incerci sa le explici unora ce este bunul simt. Degeaba incerci sa le explici ce este respectul. Degeaba le explici ca odata ce sunt idioti ar trebui sa inceteze sa fie si nesimtiti. Degeaba... Cum poti sa tratezi cu indiferenta tot ce se petrece in jurul tau? Cum poti sa ii ignori si in acelasi timp sa traiesi intre ei? Mie unul imi este imposibil sa imi stapanesc furia fata de acesti indivizi. Atunci cand nesimtirea merge mana in mana cu prostia revolta celor ca mine este inutila din pacate.

Ciudat? Poate bun... Sau doar creativ?

Ce pot sa spun ?!?! Sunt un ciudat. Si culmea, ador ciudatii. Dar nu pe cei mai ciudati dintre ciudati. Doar ciudatii mai moderati. Asta ma catalogheza ca ciudat si pe mine? Sau doar un individ normal? Sa spunem ca ador sa ma simt normal. Si unde as putea sa ma simt mai normal decat intre ciudati? Doar acolo pot fi cat de cat o ancora in normalitate. Sau, mai bine sa spunem ca ador lucrurile interesante. Asta ca sa nu mai sune asa de ciudat. Ador personalitatile interesante. Ador reactiile interesante. Sunt atatea de invatat. Oricum, ce e ciudat poate fi chiar bun si nu neeaparat rau. Ar fi destule de invatat de la ceva anormal chiar si pentru un "normal". Destul de stimulant sa le analizezi fiecare gest, fiecare reactie. E de-a dreptul placut. De aceea incerc sa ma inconjor de oameni un pic mai ciudati. Pana si ce mai buni prieteni ai mei sunt ciudati in ochii altora. Dar pana la urma nu parerea lor conteaza. Atat timp cat eu ma simt bine intre ei pot sa-si tina parererile pentru ei. Datorita multora dintre ei sunt ceea ce sunt. Am invata multe de la ei. Si cred ca si ei au invatat de la mine cate ceva. Oricat de ciudati ar fi, daca nu aveau un efect pozitiv asupra mea, nu rezistau prea mult in preajma mea. Oricat de ciudata ar fi o persoana, poate fi extrem de interesanta. Chiar daca esti cat de cat normal poti fi considerat ciudat intr-o lumea asa de "normala" precum cea de astazi. Dar pana la urma ce este rau in a fi deosebit? Ce poate fi rau in a incalca anumite reguli daca aceastea nu ii afecteaza pe cei din jurul tau? Ce poate fi rau in a fi creativ?

Prea multe variabile...

Sunt om, si, ca orice om, imi doresc pentru mine tot ceea ce este mai bun. Atunci cand imi este rau, imi doresc sa-mi fie bine. Atunci cand imi este bine, imi doresc sa-mi fie si mai bine. Sunt un egoist. Fiecare decizie pe care o iau, o iau doar cu speranta ca ceva in nefericitul timp petrecut pe aici numit "viata mea" se poate schimba. Presupun ca asta facem cu totii. Sunt sigur ca noi toti ne dorim o stare de fericire continua. O stare numai de bine. Dar, ca sa ne fie bine, trebuie sa luam acele mici sau mari decizii, unele mai importante, altele mai putin importante. Niste decizii de care depinde fericirea noastra pe termen scurt sau lung. Niste decizii de care poate depinde chiar viitorul, si nu numai fericirea. Si atunci ce faci? Sa faci tot posibilul ca tie sa-ti fie macar un pic mai bine, indiferent de consecintele asupra celorlalti? Sau daca nici macar pe acestia nu ii afecteaza? Si totusi, e posibil ca decizia pe care o iei sa nu fie cea mai buna pentru tine. Si ca viata sa fie si mai sumbra, sa ii afecteze si pe cei din jurul tau. Sa te gasesti singur in fata consecintelor propriilor decizii. Atunci incepe adevaratul chin. Ce se mai poate face ca totul sa fie frumos? De cele mai multe ori nimic. Poate doar sa analizezi variabile intregi inainte de a lua o decizie. Si, de cele mai multe ori, dupa analiza tuturor variabilelor, lucrurile nu merg conform calculelor. Atunci incepe chinul. Te gandesti, analizezi unde ai gresit, si iti dai seama ca esti doar un ghinionist. Ai ales din multe rele, raul cel mai rau. Atunci ajungi la concluzia ca lucrurile in Univers nu merg asa cum ar trebui sa mearga. Nu exista legi, doar ghinionisti si norocosi. Din ce in ce mai putini norocosi, si din ce in ce mai mult ghinionisti. Iti este teama sa risti, sa iei o decizie. Ceri sfaturi, de cele mai multe ori persoanelor care habar nu au ce este mai bune pentru tine. Si totusi le ceri. De ce, nici tu nu stii. Dar le ceri. Si te astepti sa aiba si un efect favorabil asupra ta deciziile luate la sfatul altora. dar cel mai frumos si bun lucru pa care il poti face este sa alegi bine. Efectul deciziei tale sa fie pe masura asteptarilor. Sa fi atat de norocos ca fiecare decizie a ta sa te faca fericit. Prea multe variabile.....